| Mi bemol Am văzut adâncul mării
Şi atunci m-am îngrozit
Şi-am crezut că-s dat uitării
Şi Domnul m-a părăsit. Cor: /: Dar am zis în disperare:
„Isuse, nu mă lăsa!
Doamne,-n mila Ta cea mare,
Eu Te rog, nu mă uita!..." :/ M-au lovit, fără de milă,
Valurile înspre mal
Şi-am crezut că îmi sfărâmă
Barca, un puternic val. Cor: /: Am strigat şi eu ca Iona,
Din fundul adâncului:
„Doamne, Doamne,-ntinde-Ţi mâna
Împotriva valului!..." :/ Când ziceam câ-i sfărâmată
Barca, iar eu sunt pierdut,
Văd o mână că-i întinsă:
Al credinţei veşnic scut! Cor: /: S-a întunecat şi cerul
Şi văzduhul plin de nori
Peste mine-a trecut valul
Cu ai morţii reci fiori... :/ Cel ce-a potolit furtuna-e
Domnul Isus, Cel Iubit;
Înspre mine Şi-a-ntins mâna
Şi, de val, m-a izbăvit... Cor: /: De-aş putea să scot din pieptu-mi
Inima-n versuri s-o pun,
Ca s-arăt la fiecare
Cât a fost Domnul de bun! :/
| 
